Papanasi fierti, cu dulceata

In categoria „Amintiri din copilarie” intra si papanasii fierti pe care ii facea mama. Asteptam cu nerabdare sa fie gata si sa infulec repede vreo cativa pentru ca, ce sa spun, se topeau in gura. Cu putina dulceata de gutui… mmm… as fi mancat… si as fi mancat… noroc ca ma opreau, altfel as fi devorat o oala intreaga. Ceea ce n-ar fi fost chiar potrivit pentru silueta mea viitoare.

Orez basmati cu legume aromate

Recunosc ca nu sunt mare fan orez. Mananc asa, cand si cand, daca mi se face pofta. In schimb, imi place orezul basmati, cu aroma lui cu tot. Si pentru ca am descoperit si orezul basmati integral, sunt fericita. In plus, o prietena mi-a povestit despre cum se prepara acest orez in Iran si pe bune ca e absolut delicios.

Iar Marius este si el fericit deoarece suferea din cauza faptului ca eu gateam orez doar de doua ori pe an. Totul e bine cand se termina cu bine si cu un fel de mancare delicios 🙂 Sa va povestesc despre ce e este vorba…

Cateva precizari

Vreau sa specific faptul ca toate retetele pe care le voi posta pe blog sunt vegetariene sau vegane. Voi pune eticheta de „vegan” la cele care se incadreaza in aceasta categorie.

Eu nu mai mananc carne de circa 3 ani si intentionez sa raman asa. Bineinteles ca exista mici exceptii, asa cum s-a intamplat in ultimul concediu din Grecia cand am gustat niste mousaka. Am prins obiceiul sa gust eu intai mancarea copiilor si m-am conformat si atunci. Si am gustat si am gustat si am tot gustat, pana cand l-am surprins pe Marius uitandu-se amuzat la mine: „Pai ce faci?” „E atat de buuuna!!” Si, intr-adevar, era foarte buna. Cea mai buna mousaka pe care am mancat-o eu vreodata 🙂

Cat despre ingredientele folosite, in proportie de 99% sunt naturale. Sunt, intr-adevar, cateva mici exceptii, dar sunt putine si rare. Si, credeti-ma, se pot face mancaruri delicioase fara a utiliza tot felul de porcarii ajutatoare. La mine in bucatarie nu mai au loc de ceva vreme.

Mai precizez si ca nu am nici un fel de experienta, in afara de aceea de mama bucatareasa 🙂 N-am facut nici un curs, n-am urmat nici o scoala in acest domeniu (desi mi-ar placea si poate voi face si acest lucru), scriu doar despre ce am gatit si gatesc pentru noi. A, si voi mai scrie in diverse retete daca piticii mei au fost incantati sau nu. Stiu ca sunt o gramada de mamici care, ca si mine, intra de multe ori in pana de idei in ceea ce priveste meniul copiilor. Pentru ca sunt multe mancaruri pe care cei mari le savureaza, iar cei mici stramba din nas. Teea se uita cu scarba la salata de vinete, de exemplu, si spune in sila „bleeah”. Asa ca eu consider de folos cand o prietena imi spune despre copilul ei ca a mancat nu-stiu-ce. Incerc si eu la ai mei. Nu functioneaza de fiecare data, dar…

Si ultima precizare: habar n-am sa fac poze 😀 Artistice, ma refer. Dar promit ca o sa ma documentez si o sa incerc sa invat cat mai repede. Intre timp, sper ca nu va suparati daca mai pun si poze facute cu telefonul pentru ca nu stiu inca sa setez luminozitatea la aparatul foto.

Si cam atat.

Asa ca…

Este cel mai bun sfat pe care il pot da pentru acest sfarsit de saptamana!

Viata fara carne – povestea unei transformari

Sursa foto: http://nakedtreaties.com.au

Anul 2011 a fost un an de gratie in existenta mea. Au aparut niste informatii pe care, in sfarsit, eram pregatita sa le accept si sa imbratisez niste schimbari. Degeaba imi tot spunea mama: “Nu mai fuma, mama, ca nu e bine; nu mai bea atatea sucuri, ca sunt niste porcarii…” si altele la fel. Degeaba radea Marius de mine cand ieseam la -10 grade in fata blocului sa fumez o tigara in timp ce-mi clantaneau dintii. Degeaba vedeam pe pielea mea ca dietele low-carb nu sunt sanatoase, ma incapatanam sa tin un regim de genul asta. Si astea toate pentru ca nu eram pregatita sa accept o schimbare.

Dar a venit si momentul meu 🙂 Pentru ca Marius alerga deja de ceva vreme, m-am hotarat ca e timpul sa fac si eu acelasi lucru. Si am iesit de vreo cateva ori in parc cu intentia clara de a alerga macar 2 km pentru inceput. Nu pot sa va spun cat de tare s-au revoltat plamanii mei. Intr-o zi, respiram atat de greu incat s-au oprit vreo doi oameni langa mine sa ma intrebe daca sunt bine. Am zambit chinuit si am ingaimat ceva de genul “Da, sunt doar foarte obosita”. Imi era atat de rusine de situatia asta, incat atunci a incoltit pentru prima data in mintea mea ideea de a ma lasa de fumat. Si chiar asta am facut, spre marea incantare a lui Marius si a parintilor mei care nu au fumat niciodata.

Pot sa spun ca nu a fost greu deloc. Pur si simplu a trebuit sa iau aceasta decizie. Din momentul in care m-am hotarat, am simtit o eliberare fantastica. Nu mai trebuia sa-mi iau tigari! Nu mai intram in panica seara daca ramaneam fara ele! Nu mai simteam nevoia sa beau cafea! Da, da, am inlocuit cafeaua cu suc de catina si zau ca functioneaza mult mai bine! In mare, situatia devenise mult mai roz 🙂

Si nu se termina totul aici. Mi-a cazut sub ochi un articol despre hrana cruda. Am fost intotdeauna sceptica vizavi de vegetarieni, vegani, iar adeptii raw vegan mi se pareau niste extraterestri. Dar atunci am fost pregatita sa citesc si sa inteleg. Am cautat si alte articole. Pe masura ce citeam, nu ma mai puteam opri. Si m-am gandit sa incerc sa nu mai mananc carne o perioada, sa vad cum ma simt. Si ghici ce? M-am simtit extraordinar. Apoi am renuntat o perioada si la lactate. A fost si mai bine.

Imi dau seama acum ca in perioada de inceput eram ca tot omul care mai intai vrea sa foloseasca o masinarie si abia apoi sa citeasca manualul de instructiuni. Am testat tot ce puteam: cat mai multa hrana cruda, superalimente cat cuprinde (spirulina, chlorella, maca, goji, etc), detoxifieri, totul era de-a valma. Dar, per total, a fost foarte bine 🙂

Cand mi-a mai trecut valul de entuziasm, am inceput sa ma documentez temeinic. Si am realizat de ce nu mai vreau sa mai mananc carne vreodata. In primul rand, pentru ca corpul meu imi spunea ca e mai bine asa. Si mai sunt o gramada de motive. Sistemul digestiv uman nu este facut sa digere carnea, asa cum e construit cel al animalelor carnivore care au tractul digestiv foarte scurt, de 3 ori cat lungimea corpului si reusesc sa elimine resturile foarte repede. Cel al oamenilor este de 10 ori mai lung decat lungimea corpului, lucru care faciliteaza stagnarea resturilor de carne in intestin. Omul este frugivor, dupa spusele lui Robert Morse, adica “programat” sa manance fructe, legume, nuci si seminte, asemeni maimutelor, cu care ne asemanam cel mai tare din acest punct de vedere. Apoi 99% din carnea care exista pe piata este plina cu antibiotice si hormoni proveniti din hrana oferita animalelor. Acestea sunt crescute in conditii mizere si toata adrenalina pe care o secreta de-a lungul vietii, precum si in momentul in care sunt sacrificate, ramane in carne. Grasimea animala creste colesterolul. Si, nu in ultimul rand, mi s-a trezit si constiinta morala si nu mi se mai pare normal ca o fiinta sa moara pentru ca eu sa mananc. Mai ales ca nu exista riscul sa mor de foame din cauza asta. Mi se pare justificat sa sacrifici animale doar in cazul in care nu ai ce manca (nu le pot reprosa celor care locuiesc in tinuturile arctice ca mananca multa carne, acolo nu prea exista altceva). Dar, in zilele noastre, s-a creat o adevarata industrie a carnii. S-au defrisat hectare intregi de paduri pentru a face loc pasunilor, s-au creat ferme imense in care animalele stau inghesuite si se mananca unele pe altele de frica si astea toate pentru a da oamenilor niste carne de care nu au nevoie si care de multe ori se arunca pentru ca este in exces.

O alta problema a omului modern este “goana dupa proteine”, dupa cum o numeste Cristela Georgescu. Toate dietele low-carb se bazeaza pe multe proteine si grasimi si foarte putini carbohidrati care “ingrasa”. Proteinele sunt ca niste caramizi care ajuta la inchegarea structurii unui organism. Un adult are deja inchegata aceasta structura, asa ca nu mai are nevoie de atat de multe proteine. In cazul copiilor este altceva, ei au nevoie de un procent mai mare pentru ca sunt intr-un proces de crestere. Asa ca stati linistiti, nu sunt necesare chiar atat de multe proteine si nu e cazul sa ne panicam daca hotaram sa nu mai mancam carne.

Mai exista un alt mit in zielele noastre, acela al superioritatii proteinei animale. Sunt multe persoane care considera ca acestea sunt de “o calitate superioara” pentru ca au toti aminoacizii esentiali si nu exista nici o planta care sa-i contina laolalta. Dar aceasta teorie este contrazisa de specialisti care sustin ca, de exemplu, quinoa si soia sunt surse de proteina completa. In plus, daca dieta vegana adoptata este una diversificata se rezolva din start problema aminoacizilor. Voi enumera cateva vegetale care au un continut ridicat de proteine: quinoa, amaranth, mei, leguminoase (soia, naut, linte, fasole, mazare), nuci (nuci romanesti, migdale, caju, etc), seminte (canepa, floarea soarelui, dovleac, susan, etc), cereale integrale (grau, ovaz, secara, etc) Si mai sunt o gramada…

Exista ceva fara de care nu am putea trai, si anume carbohidratii. Sunt cea mai buna sursa de energie, iar creierul nu poate functiona fara ei. In lipsa lor nu se secreta hormonul fericirii. Eu am tinut o dieta low carb, chiar very low si eram in pragul depresiei. In plus, in cadrul unei diete de acest gen (Atkins, Dukan si ce alte minuni or mai fi aparut intre timp), nu exista aport de fibre sau este foarte redus. Si asta poate fi o adevarata problema pentru tranzitul intestinal si duce la constipatie si diverse intoxicatii.

Carbohidratii trebuie sa provina din fructe, legume proaspete si cereale integrale, pentru ca au ardere lenta si eliberare treptata de energie. Cei proveniti din prajiuturi cu crema de ciocolata, de exemplu, nu fac decat sa creasca brusc nivelul glicemiei, supunand pancreasul unui efort mult prea mare. Studiile ne spun ca in dieta zilnica ar trebui sa avem 80% aport de carbohidrati, 10% de proteine si 10% de grasimi.

Mitul numarul 2 este acela al lipsei de fier: daca nu mananci carne esti anemic. Carnea contine fier hemic care se absoarbe in totalitate. Vegetalele contin fier non-hemic care se absoarbe doar in proportia in care organismul are nevoie de el. Ceea ce din punctul meu de vedere este de ajuns. Ca si surse de fier puteti lua in considerare sfecla rosie, toate frunzele verzi, leguminoasele, meiul, etc. Si trebuie sa stiti ca se absoarbe cel mai bine in prezenta vitaminei C.

Un alt lucru pe care nu il inteleg eu este urmatorul: de ce in momentul in care ii spui cuiva ca nu mananci carne se creeaza un soi de panica: “Pai si ce mananci? Nu o sa ai carente?” Oameni buni, Dumnezeu a lasat atat de multe bunatati pe Pamantul acesta, incat chiar nu e cazul sa ne ingrijoram. Si de ce mi-as face griji pentru carente in cazul unui stil de viata vegan? Adica cei care mananca dimineata salam, la pranz friptura si seara sarmale nu au carente? Dupa cum am mai spus, un regim diversificat nu duce la nici o carenta. Si diversificat ar trebui sa fie si regimul omnivorilor.

Ce pot eu sa spun din experienta mea proprie este ca de doi ani n-am mai mancat carne. Mi se mai face pofta din cand in cand de branza de capra si o servesc cu cea mai mare placere 🙂 Nu mananc lactate gen lapte, iaurt… doar smantana sau unt foarte rar. In rest, cat cuprinde fructe, legume, nuci, seminte, germeni, leguminoase, cereale si “toate cele”, cum ar spune Vladut. Si pot sa spun ca ma simt foarte bine, iar analizele sunt excelente.

Va invit sa incercati. Ce-ati avea de pierdut? Iar pe cei care imi spun “Eu nu pot sa stau fara carne, chiar nu pot!” ii intreb: “Ati incercat vreodata si vi s-a intamplat ceva ingrozitor?” 🙂

Sursele mele de inspiratie au fost:

“Studiul China” – T. Colin Campbell
“Sa traim sanatos fara toxine” – Robert Morse
“Cum sa traiesti 150 de ani” – Mikhail Tombak
“Hrana vie” – Ernst Gunther
“Postul cu sucuri de legume si detoxifierea” – Steve Meyerowitz
“Manual edenic de medicina naturista” – dr. Doru Laza – exista o sectiune destul de vasta dedicata hranei

www.cristelageorgescu.ro
www.oliviasteer.ro
www.corinabacalu.blogspot.ro
www.hrana-vie.blogspot.ro